Despre carte: 1914 / Domnul s-a trezit din propriul strigăt de somn și a rămas în pat o vreme, cu neliniște în suflet, privind în afara fereastră, În amurgul cenușiu al dimineții, vântul de toamnă legăna copacii. Neliniștea nu l-a părăsit nici mai târziu pe episcop, când a stat în fața pupitrului pentru rugăciunea de dimineață. Atingându-și rozariul, a rostit cuvintele de rugăciune, iar imaginea unui vis îi tot apărea în suflet. A continuat să vadă cerul purpuriu, parcă luminat de strălucirea unui foc. Pe fundalul acestei străluciri, se vedea clar figura unui înger în veșminte albe, cu o față tânără și supărată. Iar îngerul era atât de mare încât aripile lui întinse se întindeau pe jumătate din cer: episcopul se simțea cu totul mic și neînsemnat în fața lui și, de asemenea, simțea că stă în genunchi în fața lui cu mâinile încrucișate, ca în rugăciune. Și ca un ecou de tunet în munți, a răsunat glasul unui înger, poruncitor și aspru: „Calea Lui este calea legii”.!